Despre noi

Ne numim CRESTINI si consideram ca acest lucru este indeajuns, precum ne arata si apostolul Pavel: “Pentru intaia oara, ucenicilor li s-a dat numele de crestini...” (Faptele Apostolilor 11;26).Nu dorim sa iesim in evidenta ci doar sa impartasim ceea ce Dumnezeu ne-a lasat prin Cuvantul Scripturii. Menirea noastra este sa fim gasiti buni de Dumnezeu si nu de oameni, savarsind fapte din credinta fara a deveni fatarnici sau pricina de poticnire in fata celorlalti. Traim prin Cuvantul scris atat la nivel teoretic cat si practic, inteles duhovniceste fara a implica o anumita dogma sau un sistem de valori stabilit pe baza unor criterii umane. Biblia are tainele ei care nu pot fi deslusite pana nu se intelege cu adevarat ce presupune sensul duhovnicesc al cuvintelor.Credinta noastra nu presupune practici, ritualuri, semne, minuni, desfasurate in chip vazut, ci are la baza cuvintele apostolului Pavel: "Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad, sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad, sunt vesnice." (2Corinteni 4;18).

De asemenea, in inchinarea noastra fata de Dumnezeu, nu consideram ca este necesara o anumita cladire, caci cladirea in sine, ca si reprezentare a Adunarii, nu reprezinta decat o slabiciune, care intareste vorbele Mantuitorului: “ca sa vedem si sa credem...” (Marcu 15;32), insuflandu-i astfel credinciosului ideea ca el depinde de acea cladire si nu de Duhul Sfant. Fiecare crestin trebuie sa fie in armonie, atat din punct de vedere teoretic cat si practic, in toate faptele sale de viata, reperul fiind dragostea agape, descrisa de apostolul Pavel, in Intaia sa Epistola catre Corinteni, capitolul 13. Adunarea reprezinta Trupul lui Cristos in care nu trebuie sa existe pacat. Despre partasia care trebuie sa existe in mijlocul adunarii ne vorbeste Pavel in Intaia sa Epistola catre Corinteni 1;10: "Va indemn, fratilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos, sa aveti toti acelasi fel de vorbire, sa n-aveti dezbinari între voi, ci sa fiti uniti in chip desavarsit într-un gand si o simtire."Adunarea are rolul de a mentine crestinul si eventual de a-l ajuta sa creasca pe calea credintei insa pentru aceasta toate madularele trebuie sa fie gasite curate.

Forum de Discutii...

Forumul de discutii straini si calatori, reprezinta spatiul virtual unde va invitam sa cautam impreuna Calea lui Dumnezeu, pentru a intelege Adevarul si a afla Viata. Scriptura constituie temelia acestui forum care este deschis la un absolut al dezbaterilor, atat celor incredintati in Cuvantul lui Dumnezeu, cat si tuturor celor ce au la baza convingeri sau orientari opuse. Pe acest Forum se doreste a fi abordarea prin care un crestin poate ajunge sa inteleaga si sa cuprinda absolutul lui Dumnezeu, un absolut al sfinteniei si al vesniciei, precum si viata despre care si prin care sa se poata vorbi din perspectiva absolutului gandirii umane. 

Fiind un forum eminamente crestin, subiectele propuse spre dezbatere sunt concepute in spiritul Scripturii, cu scopul de a introduce participantul la dialog intr-o atmosfera conforma cu invataturile si principiile biblice. Astfel pe langa regulamentul forumului, este important sa functioneze criteriile morale de baza in ceea ce priveste respectul fata de semeni si ascultarea de Dumnezeu.

Pentru a nu se crea confuzii si a nu se produce nici un fel de "tulburare" in abordarea subiectelor, exista un spatiu special alocat "confruntarilor" dintre crestini si cei care nu impartasesc invataturile biblice.

Pe acest forum, dreptatea este cea care trebuie sa reprezinte fundamentul in initierea oricarui dialog, in concordanta cu ceea ce Mantuitorul Iisus Cristos spune in Evanghelia lui Matei 7;2: "Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati; si cu ce masura masurati, vi se va masura." 

Calea, Adevarul si Viata

In Evanghelia lui Ioan, Domnul Isus Cristos spune:
Ioan 14;6: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.”
Cele trei reprezentari duhovnicesti ale Domnului Isus Cristos, CALEA, ADEVARUL, VIATA, raportate la Divinitatea creatoare din Cer, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, capata o alta semnificatie atunci cand le privim sub aspect uman, prin prisma celor trei lucrari distincte ale Divinitatii de salvare a omului de sub puterea pacatului:

1. Lucrarea Tatalui pe pamant, care s-a realizat in mod direct cu poporul evreu, prin intermediul Legii date lui Moise.

2. Lucrarea Fiului pe pamant, care a implicat nu doar poporul evreu cat si o parte dintre neamuri.

3. Lucrarea Duhului Sfant pe pamant, desfasurata doar cu neamurile, la nivel nevazut, prin puterea Mangaietorului.

1. In Vechiul Testament, Dumnezeu a lucrat la nivel vazut cu poporul evreu, prin tot felul de semne si minuni:

1 Corinteni 1;22: "Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune."
Evreii il recunosteau doar pe Dumnezeu drept Salvator al poporului de sub puterea pacatului, Legea instituita prin Moise, constituind dreptarul lor. Dumnezeu Tatal a scos poporul evreu din Egipt de sub robia propriu-zisa a lui faraon si de asemenea, la nivel spiritual, l-a eliberat de sub puterea idolatriei. Prin urmare, se poate spune ca Dumnezeu Tatal reprezinta CALEA de iesire, de salvare, pentru acest  popor. 

Ezechiel 18;25: “Dar voi ziceţi: "Calea Domnului nu este dreaptă". Ascultaţi, casa lui Israel: Oare calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre? ”

Ioan 1;23: “El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi Calea Domnului", precum a zis Isaia proorocul.”

2. In Noul Testament, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este Cel care aduce doua porunci noi atat poporului evreu cat si neamurilor, implinind astfel Legea Vechiului Testament prin “Legea Dragostei”. Totodata, El este Mijlocitorul intre Dumnezeu si Duhul Sfat, pregatind Calea pentru noua lucrare a Mangaietorului ce avea sa inceapa o data cu jertfa si invierea Lui. In acest sens, se poate concluziona ca Isus Cristos reprezinta VIATA cea noua de care va avea parte orice om, prin moartea si invierea Sa:
Ioan 11;25: “Şi Iisus i-a zis: Eu sunt Invierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.”

3. In ceea ce priveste ADEVARUL, Domnul Isus Cristos il face cunoscut ca fiind Mangaietorul, adica Duhul Sfant, ca un tot care inglobeaza Dumnezeirea – Unul. Acest Adevar nu poate fi inteles de catre lume intrucat asa cum ne arata si Mantuitorul:
Ioan 16;13: “Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.”
De asemenea, Adevarul este reprezentat si de Invatatura Noului Testament, mai exact Invatatura insuflata de Dumnezeu din momentul coborarii Duhului Sfant, la Cincizecime.(Faptele Apostolilor, capitolul 2)

Credinta, Nadejdea, Dragostea

"Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea:" ( 1 Corinteni 13;13)

Ati incercat vreodata sa gasiti un raspuns la intrebarea care reiese din versetul de mai sus: de ce Dragostea este considerata mai mare decat credinta, respectiv nadejdea?  

Analizand versetele biblice, se poate observa foarte clar ca atata timp cat traieste pe acest pamant si se afla pe calea lui Dumnezeu, crestinul nu poate fi mantuit daca nu are la baza atat credinta, cat si nadejdea. Avand in vedere acest aspect, totusi, Pavel face o distinctie intre Dragoste, credinta si nadejde, situand Dragostea mai presus decat celelalte doua. Prin urmare, daca din punct de vedere uman, nu exista diferente intre aceste trei virtuti care trebuie sa il defineasca pe un adevarat crestin, singura delimitare si implicit intelegerea versetului, se poate realiza  doar din perspectiva duhovniceasca.

Pentru a ajunge la mantuire, crestinul are nevoie pe tot parcursul vietii sale de Credinta: "Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit." ( Luca 17:19 )

Pentru a avea parte de mantuire, crestinul are nevoie atata timp cat traieste pe acest pamant, de Nadejde:"Căci prin nădejde ne-am mântuit" ( Romani 8:24 )

Pentru a intra in viata vesnica, crestinul are nevoie de Dragoste: " Dragostea nu va pieri niciodata..." ( 1 Corinteni 13:8 )

Dragostea pe care apostolul Pavel o descrie in Epistola catre Corinteni cuprinde atribute si virtuti care trebuie sa se regaseasca in mod obligatoriu in viata practica a oricarui crestin: 

"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul."

Aceste atribute si virtuti reprezinta un bagaj" pe care duhul omului il acumuleaza de-a lungul vietii sale pe acest pamant, "bagaj" pe care il va pastra si in viata alaturi de Dumnezeu.

Dupa moartea si invierea sa, crestinul nu va mai avea nevoie de Credinta si Nadejde care au functionat si au avut valoare doar in existenta sa pamanteasca. O data ajuns in Imparatia lui Dumnezeu, crestinul ramane doar cu aceasta Dragoste, care in fond il reprezinta pe Dumnezeu: "Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire." ( 1 Ioan 4:8 )

In concluzie, Credinta, Nadejdea si Dragostea sunt definitorii si prezinta aceeasi insemnatate pentru mantuirea crestinului atata timp cat acesta se afla pe acest pamant, lucru intarit si prin folosirea adverbului "acum"  la inceputul versetului 13, iar Dragostea devine "cea mai mare"  intrucat reprezinta fundamentul vietii in Imparatia lui Dumnezeu.

Nunta, Ziua de nastere, Inmormantarea, Botezul

Botezul, nunta, inmormantarea, ziua de nastere, ziua onomastica si toate celelalte prilejuri de a celebra sau de a comemora omul sunt sarbatori instituite de-a lungul timpului, cu o conotatie strict pamanteasca, fara a avea suport biblic sau vreo legatura cu Divinitatea. In esenta, toate aceste omagieri, mult asteptate, in aparenta par a fi inofensive,  insa din punct de vedere biblic,  scot in evidenta aspecte negative precum:  falsitate, mandrie, slabiciune si nu in ultimul rand satisfacerea poftelor firii pacatoase. Aceste ocazii de regasire familiala precum si de socializare si relationare cu lumea sunt descrise de Scriptura ca fiind negative:

“Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă…” ( Romani 14: 5,6 )  - “Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.” ( Galateni 4: 10,11).

Mai mult, versetele biblice accentueaza pericolul la care sunt expusi cei care se implica in astfel de practici, acestia putand deveni foarte usor, asa cum ne arata Mantuitorul, fatarnici sau pricina de poticnire:

1. Nunta

In Evanghelia dupa Luca se spune:

“Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi”. ( Luca 17:26 )

2. Ziua de nastere

Iov isi blestema ziua de nastere:

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut. A luat cuvântul şi a zis:

„Blestemată să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.” Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea! S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte! Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! ( Iov cap.3 )

Ieremia de-asemenea isi blestema ziua in care s-a nascut:

“Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată! Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească” şi l-a umplut de bucurie cu ea! ( Ieremia 20 : 14,15 )

Irod ordona sa i se taie capul lui Ioan Botezatorul in timpul ospatului dat in cinstea zilei sale de nastere:

“Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod. De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. Îndemnată de mama sa, ea a zis: "Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!" Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă. Capul a fost adus într-o farfurie, şi dat fetei, care l-a dus la mama sa.” ( Matei 14: 6-12 )

3. Inmormantarea

Isus ii spune unuia dintre ucenici :

“Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu. Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.” ( Ev. Matei 8: 21,22 )

4.Botezul

Apostolul  Petru descrie semnificatia duhovniceasca a adevaratului Botez :

“Imaginea aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Cristos” ( 1 Petru 3:21 ).

Mai multe detalii despre adevaratul inteles al Botezului le puteti vizualiza accesand acest link: 

http://www.strainisicalatori.blogspot.com/2010/12/studiu-biblic-botezul.html

Pe langa aceste exemple biblice incontestabile exista si cazuri elocvente din viata reala, ce scot in evidenta gravitatea si consecintele tragice ale practicarii ritualice a botezului:

In concluzie, toate aceste sarbatori lumesti nu au nici cea mai mica legatura cu ceea ce ne invata Cuvantul lui Dumnezeu. Scopul acestora il reprezinta “slavirea” omului sub diverse forme, acesta avand parte de toata cinstea si onoarea celor din jur, lucruri care in mod indubitabil il vor determina pe om sa se simta superior si ii vor amplifica la maxim sentimentul mandriei. In acest sens, Biblia este foarte transanta si ne avertizeaza care sunt consecintele practicarii unor asemenea fapte:

“Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” (Galateni 5 : 19-21 ).

Formulele de politete

Domnule, Doamna, Sarut mana, Va rog, Va multumesc, Dumneavoastra, Domnia Voastra, Inalt Prea Sfintia Sa, Domnule Parinte, etc.

In mod obisnuit, in sistemul de relationare si socializare dintre oameni folosirea formulelor de politete reprezinta o normalitate indiferent de mediul social in care se interactioneaza : familial, institutional, religios, etc. Toate aceste formule de adresare si reguli de politete care au la baza “un cod” al bunelor maniere inventate si instituite de om si societate de-a lungul istoriei omenirii, trebuie atent analizate daca au suport biblic si daca se afla in concordanta cu ceea ce ne invata si indruma Cuvantul lui Dumnezeu.

Astfel, versetele si reperele biblice constituie singurul mijloc de a descoperi care este invatatura adevarata transmisa de Dumnezeu si de asemenea de a afla cum este corect sa ne raportam intr-o relationare: respectand ceea ce ne-a invatat Dumnezeu sau ceea ce a instituit omul.

Cel mai important aspect si in acelasi timp punctul de referinta in aceasta analiza consta in alegerea gresita a modului de adresare, respectiv a pronumelui personal de politete (persoana a III-a), in orice fel de situatie de relationare cu scopul de a se evidentia diferenta de varsta, de sex sau de rang social (cei tineri fata de cei in varsta, barbatii fata de femei, cei nevoiasi fata de cei instariti, etc.) La prima vedere, respectarea acestor practici demult impamantenite nu ar parea absolut deloc anormala.

In cadrul relationarii om-Dumnezeu sau a relationarii dintre oameni, nu exista nici un verset biblic in care exprimarea sa se realizeze la persoana a III-a. Mai mult decat atat, Fiul lui Dumnezeu I se adreseaza Tatalui folosind numai persoana a II-a.

1. Relationarea Cristos (Fiul) – Dumnezeu (Tatal)

“Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis." (Ioan 11:41,42)


2. Relationarea om - Dumnezeu

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: "Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. (Matei 6: 9-10 )

3. Relationarea om – om

La fel ca si in relationarea dintre om si Dumnezeu si in cazul relationarii dintre oameni, versetele biblice sunt cat se poate de clare si contin adresari exprimate numai la persoana II-a.

4. Relationarea fata de conducatorii lumii


Un alt aspect important care nu trebuie omis il reprezinta folosirea a tot felul de titulaturi si ranguri mai mult sau mai putin somptuoase in scopul autoproclamarii sau instituirii intr-o anumita pozitie sau ramura sociala (politica, religioasa, institutionala). In acest sens, Cuvantul lui Dumnezeu este cat se poate de transant:

Şi "Parinte" să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. (Matei 23: 9)

“…totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Cristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.” (1 Corinteni 8:6)

Isus le-a zis: "Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. (Luca 16:15)


5. Relationarea barbat - femeie

Un ultim aspect, insa nu cel din urma, vizeaza inchinarea fortata in modul de adresare al barbatului fata de femeie. Mai exact, este vorba de folosirea salutului “sarut mana / sarut mainile... “  o forma de inchinare, eronat inteleasa si in totala neconcordanta cu ceea ce ne invata Cuvantul lui Dumnezeu. Din punct de vedere biblic, barbatul a fost numit de Dumnezeu conducatorul sau capul femeii in acelasi fel in care Cristos este capul barbatului:

Dar vreau să ştiţi că Cristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Cristos. (1 Corinteni 11:3)

In aceasta ordine de idei, adresarea barbatului catre femeie, indiferent de contextul social, prin formula de salut “sarut mana / sarut mainile... “ contravine in mod clar invataturilor biblice.

Mai mult decat atat, aceasta formula de salut devine excesiva in momentul in care se trece de la stadiul de teorie la punerea in practica, prin sarutarea mainii femeii si, in mod penibil, a mainii conducatorilor religiosi, in totala discrepanta cu versetele Scripturii care descriu in mod diferit aceasta ierarhie a respectului si mai ales accentueaza valoarea si superioritatea barbatului fata de femeie. Din punct de vedere uman, acest respect fals evidentiaza de partea celui caruia i se face inchinarea, aspecte negative precum: mandrie, fatarnicie, inversare a valorilor, inchinare falsa si alte lucruri asemanatoare cu acestea.

“...ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea "domnul ei". Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. (1 Petru 3:6)

“Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.” (1 Timotei 2: 11-15)

In Adevar, este oare drept sa relationam cu oamenii prin formulele de adresare: Domnule..., Doamna..., Va rog..., Va multumesc..., Dumneavoastra..., Domnia Voastra..., Sarut mana..., Domnule Parinte..., in timp ce fata de Divinitate ne adresam numai cu formele corespunzatoare persoanei a II-a Tau, Ta, Tine, Tie, Esti ?!

In esenta, toate aceste formule de adresare denota inversarea valorilor lasate de Dumnezeu, inchinarea devenind asa cum o arata versetul de mai jos:

“...căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” (Romani 1:25)

"Tehnici" de inselare ale lui satan

PLANUL –  Cu totii stim ca rolul lui satan in aceasta lume este acela de a declansa si raspandi raul, de a-i insela pe oameni, si cu precadere pe cei aflati pe calea credintei. “...să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi…” – Matei 24:24. Astfel, inainte de a-si incepe lucrarea de distrugere a omului, satan va organiza totul dupa un plan bine stabilit care sa includa nu doar etapele de inselare cat mai ales finalizarea in favoarea sa a acestui plan. Niciodata satan nu va incerca sa se opreasca din ceea ce si-a propus intrucat, fiind deja cazut din Imparatia lui Dumnezeu, stie ca are “putin timp” pentru a actiona si a-si duce planul la bun sfarsit. Tinta sa vizeaza in mod special uniunile bine inchegate, precum: familiile, adunarile crestine, prieteniile sincere, astfel incat sa poata lovi in unitatea acestora si intr-un final sa determine distrugerea lor definitiva.

ASTEPTAREA – Din perspectiva timpului si a spatiului, se pot distinge doua stari: una de natura umana si alta de natura divina. Cea umana vizeaza timpul si spatiul perceput si masurat de om, iar cea divina se raporteaza la nontimp, situandu-se dincolo de materie, timp si spatiu . “...Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi...” - 2 Petru 2:8. Chiar daca prin natura sa satan se identifica cu nontimpul, planul sau se va raporta intotdeauna la timpul uman. Astfel, el va astepta momentul cel mai  potrivit din viata omului pentru a ataca si a distruge acea parte buna care exista in fiinta umana. In principiu, satan nu va actiona atunci cand cei implicati intr-o anumita relatie (de familie, de prietenie) vietuiesc impreuna in timp si spatiu, deoarece trupul duhovnicesc devine puternic in unitate si armonie si nu poate fi usor destramat. De altfel, acesta reprezinta si scopul pentru care  Dumnezeu a creat OMUL: ” De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.”

COLABORAREA – in incercarea sa de a distruge omul, satan va actiona pe doua cai:

a. in directia in care functioneaza unitatea in bine;  

b. in directia omului aflat pe calea credintei.

Daca in ceea ce priveste cea de-a doua directie, se cunosc in mare parte modalitatile de distrugere a omului, exemplul lui Iov din Vechiul Testament fiind cel mai graitor in acest sens, satan va adopta o alta strategie in momentul in care va alege prima directie de atac. Astfel, inainte de a actiona asupra celor aflati intr-o uniune si de a distruge un trup mai mult sau mai putin inchegat, satan isi va cauta colaboratori, parteneri, pe masura. El se va folosi de oameni deja cazuti, de suflete aflate pe calea pierzarii, intensificandu-si in acest fel fortele si metodele de distrugere, de convingere, si inclinand, in mod definitiv, balanta in favoarea raului. In principiu, insa nu ca si o regula generala, in actiunea sa de inselare si de distrugere, satan va alege sa se foloseasca de femeia necredincioasa, de femeia care savarseste faptele firii pacatoase, cunoscuta fiind si slabiciunea femeii de a fi mai usor amagita decat barbatul. "Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă. – 1 Timotei 2:14"

IMITATIA – Daca la inceputurile sale satan era Inger de Lumina in Imparatia lui Dumnezeu, avand sub ocrotire toate Tainele Cerului, dupa incercarea sa esuata de a deveni dumnezeu ce a determinat in mod automat caderea sa din Gloria Divina, ingerul, transformat in demon, si-a inceput lucrarea de inselare a duhurilor. “De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu te-ai asemănat cu Dumnezeu...” -  Ezechiel 28:6. In mod evident, pe acest pamant, pentru a-si atinge scopul, satan isi va pastra statutul de imitator al lui Dumnezeu si va recurge la aceeasi tactica pe care a folosit-o in Cer impotriva duhurilor.  “...Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.” - 2 Corinteni 11:14 . Imitatia satanica consta intr-o falsitate nemarginita si in expunerea raului sub masca binelui inaintea omului, astfel incat amagirea si inselarea sa devina o formalitate si in acelasi timp sa fie greu de sesizat de catre om. In principiu, imitatia se manifesta sub forma in care satan transpune intr-o alta persoana trairile, gesturile, comportamentul care il reprezinta pe aproapele celui ce urmeaza a fi inselat, acea persoana ajungand chiar sa-l substituie pe acel aproape.

ISPITA SI PUTERE DE CONVINGERE – Scriptura ne invata ca OMUL este compus din trei elemente distincte si independente dar care impreuna il formeaza pe OM: Trupul, Sufletul si Duhul. " Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Cristos." - 1 Tesaloniceni 5:23. Pentru a castiga partea de duh satan are nevoie  mai intai sa le acapareze pe celelalte doua, actionand in mod diferit si in parte, atat asupra trupului cat si asupra sufletului. Ca si stapanitor al  acestei lumi materiale, satan detine toata autoritatea si puterea asupra acesteia in timp ce duhul omului se afla in stransa legatura doar cu partea nevazuta, fie in directia binelui, fie spre rau. Exista in Scriptura mai multe exemple care descriu lucrarile de inselare ale lui satan la nivel de trup si suflet, elemente care conlucreaza, sub controlul raului, inspre distrugerea omului, fiind legate strict de partea materiala, vazuta.

In plan vazut, satan tinteste sa-l insele pe om la nivel de trup, folosindu-se de tot ceea ce este placut la vedere si de folos omului astfel incat acestuia sa i se induca, in mod subtil, ideea unei vieti aparent buna si lipsita de griji din punct de vedere material. In acest sens, este elocvent episodul biblic care descrie incercarea lui satan de a-l ispiti pe Fiul lui Dumnezeu. “Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.” - Matei 4:9.

In plan sufletesc, care vizeaza atat partea vazuta cat si partea nevazuta, satan se va folosi nu doar de lucrurile materiale care asigura bunastarea omului cat mai ales de cele care capteaza cele sase simturi umane. “De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.” Geneza 3:6.  MINCIUNA: “Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii...” Ioan 8:44, AMAGIREA: “...oare a zis Dumnezeu sa nu mancati?...” Geneza 3:1 , TAINUIREA RAULUI si IMITATIA sunt doar cateva dintre armele alese de satan in faza de accept a ispitei din partea omului. 

AUTODISTRUGERE – In momentul in care satan realizeaza ca lucrurile nu se desfasoara conform planului, si anume, victima sa devine mai greu de convins ori de amagit, acesta  va recurge la cele mai extreme metode, care uneori ar putea parea ca sunt opuse raului. Astfel, convins fiind ca se afla in slujba divina si ca actiunea sa vizeaza binele, omul, sub controlul lui satan, ajunge sa savarseasca raul asupra sa si asupra semenilor sai chiar daca acest lucru presupune autodistrugere.

BIRUINTA FINALA – In mod cert, satan nu va depune niciodata armele pana ce nu isi va atinge scopul final, acela de distrugere totala a binelui. Daca in etapele anterioare planul lui satan a vizat destramarea unitatii in bine, dupa inselare si producerea definitiva a rupturii, el va actiona in mod diferit, in dreptul fiecarei persoane implicate. Efectele rupturii si distrugerii unitatii in bine pot consta fie in caderea sub puterea pacatului a celor doi ce au format un trup la nivel de familie sau a tuturor celor aflati in Adunare, fie in impotrivirea de a i se inchina lui satan a unuia dintre cei ce alcatuiesc un trup, acesta cu ajutorul lui Dumnezeu fiind capabil sa infrunte ispita.

Chiar daca satan si-a atins in mare parte scopul, victima sa fiind deja inselata, lucrarea sa nu se va incheia aici, ci acesta va actiona mai departe pe principiul INVERSARII VALORILOR.  Astfel, orice lucru sau persoana percepute anterior ca fiind bune este foarte probabil sa ajunga sa fie privite in mod negativ, intr-o mai mare sau mai mica masura, situatia fiind similara si viceversa. Cu alte cuvinte, raul va lua forma binelui cunoscut inainte, iar binele va juca rolul raului. De fapt, acesta reprezinta scopul final al lui satan care urmareste ca balanta sa incline numai in favoarea raului iar el sa fie recunoscut ca singurul dumnezeu.

In ceea ce-l priveste pe cel ce nu i se inchina ori nu accepta ispita, satan va actiona in doua directii, pe care le regasim si in Cartea lui Iov, din Vechiul Testament, si anume:

- in plan material, acesta va fi atacat atat la nivel de trup, cat si la nivelul bunurilor dobandite de-a lungul vietii, asa cum reiese si din Cuvantul Scripturii: “...celui ce nu are i se va lua si ceea ce are...”Marcu 4:25

 - in plan sufletesc si duhovnicesc, satan se va folosi de cei din lume pentru a-l umili, pentru a-l batjocori pe cel care nu s-a lepadat de Dumnezeu, asa cum s-a intamplat si cu Domnul Isus Cristos."Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet. Şi zicând: Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!" Luca 23:36-37

Asa cum am mentionat si la inceputul acestui articol, scopul suprem al lui satan este acela de a-i insela, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi astfel incat acestia sa isi piarda pentru totdeauna credinta, nadejdea si dragostea.

Mos Craciun >> Idolul Minciunii

Chiar daca in esenta  sarbatorile de iarna nu isi au originea in Cuvantul Scripturii, totusi, acestea sunt consimtite si serbate de intreaga lume asa- zis crestina. Astfel, de la mic la mare, de la bogat la sarac, oamenii sunt invaluiti de o putere magica care ii acapareaza intru totul si ii transforma in sclavii acestor false celebrari.

Nu mai este demult un mister faptul ca sarbatoarea craciunului reprezinta doar o legenda, care de-a lungul timpului, a imbracat tot felul de versiuni, mai mult sau mai putin hilare, si mai ales lipsite de orice farama de adevar biblic. Mai multe detalii in acest sens, puteti afla aici: http://strainisicalatori.blogspot.com/p/sarbatori-idolatre.html //  

Mai departe, veti gasi cateva observatii cu privire la cele doua elemente esentiale si definitorii pentru sarbatoarea craciunului: mos craciun si bradul.

Mos Craciun: Infatisarea mosului, cea a unui batran, reprezinta primul aspect ce denota ideea de imitatie din partea celui rau care a cautat intotdeauna sa-l imite pe Dumnezeu, descris in Scriptura ca "...cel batran de zile...". Prin faptul ca si-a luat aceasta infatisare de batran, acest idol al minciunii, in spatele caruia se ascunde satan, reuseste cu succes sa acapareze sufletele oamenilor sub pretextul acestor asa-zise sarbatori crestine, determinandu-i, in mod inconstient, sa i se inchine si sa ii slujeasca.  Mai mult, este cunoscuta siretenia lui satan de a actiona impotriva omului in mod nevazut, in ascuns, folosindu-se de minciuna, tot asa cum gura acoperita de barba a mosului marturiseste lucruri neadevarate si ii amageste pe cei slabi.

De asemenea, se stie foarte bine ca mosul se identifica cu darul, acel ceva nou pe care oamenii, si in special copii, il asteapta de la el, satan folosindu-se de acelasi mijloc pentru a-l ispiti pe Om, in gradina din Eden:

Geneza cap. 3;1: "...Oare a zis Dumnezeu sa nu luati din Pomul Cunostiintei Binelui si Raului ?..."

In consecinta, pe de o parte, omul nu va putea rezista tentatiei de a refuza darul cel nou, placut si frumos, iar de cealalta parte, satan isi va atinge scopul, obtinand inchinarea omului si caderea acestuia in pacat, prin neascultare:

Geneza 3; 6: "...De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat...".

 Nu este intamplator nici faptul ca mosul (satan) incearca sa obtina aceasta inchinare folosindu-se in primul rand de copii, intrucat stie ca sufletele nevinovate ale acestora pot fi amagite cu usurinta in acelasi fel cum s-a intamplat si in gradina din Eden cand a inselat Omul.

De asemenea, nu trebuie sa ne surprinda noile culori ce i s-au atribuit infatisarii mosului, adica: alb si rosu, acestea pastrand legatura cu intrarea omului in pacat, astfel: albul semnificand puritatea omului  dinaintea caderii si rosul reprezentand jertfa, respectiv aspectul de sange si suferinta.

Bradul, nelipsit din ecuatia craciunului, poate fi comparat cu Pomul Cunostiintei Binelui si raului din gradina Edenului. Pentru a-l putea amagi si insela pe Om, satan avea nevoie de un mijloc prin care sa dovedeasca contrariul a ceea ce poruncise Dumnezeu Omului sa nu faca. Astfel, din gradina Edenului, el a ales Pomul Cunostiintei Binelui si raului, pom ce devine unealta caderii omului in pacat. In mod similar, cu ocazia sarbatorii craciunului, mosul nu ar avea acelasi farmec si mai ales aceeasi putere de convingere asupra oamenilor daca nu ar exista si instrumentele de inselare, bradul, respectiv darurile, care se poate spune ca preiau rolul rodului din Pomul Cunostintei Binelui si raului.

Alegerea bradului, dintre toti ceilalti copaci, nu este una intamplatoare, acesta pastrandu-si culoarea verde in tot timpul anului, semnificand ideea de vesnicie, de nemurire, care insa se anuleaza, o data cu intrarea lui in casele oamenilor, la fel cum s-a intamplat in Gradina cea din Eden, cand, Pomul cunostintei binelui si raului si-a pierdut vesnicia o data cu folosirea sa de catre satan ca unealta de inselare a omului.

Geneza 3:3-5:  Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"

Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!

Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

Un alt element care ne poate duce cu gandul la satan il reprezinta beteala sub forma de spirala, de sarpe, care impodobeste bradul de craciun:

Geneza 3:1:Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"

De asemenea, steaua asezata in varful bradului poate fi privita tot ca un element de imitatie a lui satan, cel denumit si stea stralucitoare; ( Isaia 14:12 - Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!), care acaparand Pomul cunostintei binelui si raului, a dorit sa ia locul Fiului lui Dumnezeu, “Luceafarul stralucitor de dimineata”. ( Apocalipsa 22: 16  - Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa. )

 Mai jos, am atasat o imagine cuprinzand semnificatia duhovniceasca a bradului si a elementelor sale decorative. Pentru a mari imaginea, click pe aceasta:

Nadajduim ca cele exprimate mai sus va vor determina sa reflectati din nou la mesajul acestor sarbatori de iarna si mai ales sa constientizati ca satan se foloseste intotdeauna de lucrurile frumoase si placute pentru a duce in ratacire sufletele slabe. Inchinati-va Adevaratului Dumnezeu care nu se vede! Evrei 11:1; Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.

Retelele de socializare - lucrarea diavolului !

Cu totii stim din Cuvantul Scripturii ca in aceste zile de pe urma vor avea loc lucrari de inselare a omului, astfel incat acesta sa isi piarda credinta si implicit mantuirea. "Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase," ( 2 Tesaloniceni 2:9 )

Stiind ca mai are putin timp, satan racneste ca un leu, cautand cu orice pret, daca este cu putinta, sa ii castige de partea lui chiar si pe cei alesi. "Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită," ( 1 Petru 5:8 ).

Acum, cand sfarsitul timpului este aproape, satan exercita o puternica influenta asupra duhului, sufletului si mai apoi asupra trupului omului.

Pe langa lucrarile de inselare, desfasurate la nivel vazut, sub forma de semne, minuni si alte lucruri asemanatoare de imitatie a lui Cristos, in aceste zile de pe urma, asa cum ne instiinteaza Biblia, satan lucreaza si il amageste pe om sub o alta forma si anume, in mod nevazut, adormindu-i treptat constiinta si determinandu-l sa isi piarda capacitatea de a discerne intre bine si rau.

Una dintre cele mai periculoase lucrari de inselare din zilele noastre este reprezentata de retelele de socializare ale internetului, precum: FACEBOOK, TWITTER, HI5...etc. Statisticile demonstreaza, ca prin intermediul acestor retele de socializare, s-au destramat mii de casnicii in intreaga lume...

Aceasta metoda virtuala, nevazuta, de relationare, de reintalniri nemaisperate, este baza ideala pentru satan prin care poate actiona asupra partii vulnerabile a omului, trezind sentimente si amintiri si inlesnind reluarea unor legaturi de prietenie din trecut in favoarea dezbinarii si distrugerii, cu orice pret, a familiior, casniciilor sau relatiilor deja inchegate.

Perfid si profitand de naivitatea umana, satan monitorizeaza si contorizeaza fiecare dintre aceste relatii si interactionari din trecut, si mai devreme sau mai tarziu, va iesi la atac, ucigand ce inca mai este curat si bun din om si dand viata acelui "Babilon", acelei "prostituate" pe care Scriptura o descrie in Apocalipsa, capitolul 18.

Chiar daca la prima vedere aceste retele de socializare par inofensive, pentru satan, care se preface in inger de lumina, ele reprezinta mijlocul cel mai potrivit in scopul destramarii familiilor, incurajarii adulterului, destrabalarii si a altor lucruri asemanatoare cu acestea:

"...CEI CE VOR FACE ASTFEL DE LUCRURI, NU VOR MOSTENI IMPARATIA LUI DUMNEZEU!..."

• Facebook, paradis al criminalilor...Adolescenta ucisa, mii de copii in pericol
• Facebook-ul distruge casnicii
• Facebook-ul folosit in exces destrama relatii!
• Facebook-ul destrama casnicii!
• http://vaslui.einformatii.ro/stire/Magazin/8/18277/facebook-destrama-casnicii/282/
• http://livenews.rtv.net/#4887

Conducatori ai "lumii religioase"

CONDUCATORI AI LUMII RELIGIOASE

Nu dorim sa facem nici un comentariu pe marginea clipurilor/reportajelor prezentate mai jos. Credem  ca acestea spun multe. Aceste reportaje reprezinta fapte incontestabile ce scot la lumina adevarata "fata" a celor ce se pretind a conduce "lumea religioasa" din zilele noastre...
Aflati mai multe>>

SARBATORI IDOLATRE

Cuvântul „crăciun” nu există în Biblie şi nicăieri în Biblie nu se spune să ţinem o sărbătoare cu acest nume sau o sărbătoare a Naşterii Domnului. Putem totuşi spune că acest cuvânt „crăciun” (în engleză „christmas”) indică un amestec religios, căci chiar dacă include numele Fiului lui Dumnezeu „Cristos” (Christ), în el se menţionează şi liturghia „mass” susţinută şi inventată de Biserica Catolică

Aflati mai multe>>